Cea mai mare colectie de panorame 360 grade din România: Moldova Hanu Ancuţei
RomanaDeutschEnglishFrancaisEspanol
Afișează toate >  Moldova > Hanu Ancuţei

Moldova   -   Hanu Ancuţei        14.10.2009          Arată pe hartă                             
Cetatea Neamtului
Ipotesti

Cockpitul unui MIG21 Lancer

Interiorul unui elicopter al armatei

Masina descarcerata intre Bacau si Piatra Neamt

Flori de PVC

Coada lacului Bicaz la Poiana Largului

Cimitirul Eroilor Sovietici din Codrii Pașcanilor

Vagon răsturnat la Budăi

Hanu Ancuţei

Mănăstirea Agapia

Mănăstirea Văratec

Curtea Domnească Piatra Neamț

Casa memorială Ion Creangă Humulești - exterior

Casa memorială Ion Creangă Humulești - interior

Barajul Bicaz

Cheile Bicazului

Parc Tematic Ion Creanga

Dupa unele documente pastrate, hanul ar data inca din secolul al XVIII-lea, cand se pare ca si-a deschis portile pentru negustorii aflati in trecere spre Roman, Suceava sau spre Iasi. Pe atunci HANU ANCUTEI se afla in marginea unui sat care s-a stramutat apoi pe mosia boierilor Catargi.
In orice caz la 1819 vornicul Stefan Catargiu, proprietarul mosiei Tupilati, obtine hrisov pentru infiintarea de targuri si iarmaroace. Cum hanul se afla la o încrucisare de mari drumuri comerciale - drumul Siretului si drumul care lega Iasul de Piatra Neamt sau Tg. Neamt prin Tupilati - se construieste un han nou, ce va servi si ca statie de posta.

Într-un document din 1876, care cuprindea un inventar al mosiei Tupilati, era trecut si "ratesu de la Ancuta", care avea patru odai pentru musafiri, o odaie pentru crasmari, una pentru hangiu, doua camere de odihna si grajdul. În mijloc se afla o curte în care trageau carutele musafirilor. Cladirea, zidita pe temelie de piatra, cu peretii de caramida, avea o lungime de 36,20 m si o largime de 15,70 m. Printr-un gârlici se intra intr-o pivnita sub cladire.

Mihail SadoveanuNoua constructie era facuta în asa fel încât sa poata adaposti caii de schimb si furajul necesar. Imaginea hanului este frumos surprinsa de catre Mihail Sadoveanu:

Trebuie sa stiti dumneavoastra ca hanul acela al Ancutei nu era han, - era cetate. Avea niste ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate cum n-am mai vazut de zilele mele.
Pe langa adapost, hanul oferea oamenilor si prilej de petrecere "În cuprinsul lui puteai oplosi oameni, vite si carute si nici habar nu aveau din partea hotilor... Portile stateau deschise ca la Domnie. Si prin ele, în zilele de toamna, puteai vedea valea Moldovei cât batea ochiul si paclele muntilor pe paduri de brad pâna la Ceahlau si Halauca. Iar dupa ce se cufunda soarele inspre taramul celalalt si toate ale departarii se stergeau si lunecau in tainice neguri, - focurile luminau zidurile de piatra, gurile negre ale usilor si ferestrelor zebrelite. Contenea cate un rastimp viersul lautarilor, si porneau povestile..."

Aceasta cladire a dainuit multa vreme pana cand, prin anul 1943, proprietarul a daramat-o, ramanand doar leaganul unor minunate povestiri sadoveniene. Cu zidurile în ruina, a vegheat întinderile pustii pâna acum doua decenii si jumatate, cand a redevenit locul de popas atât de vestit odinioara, dar cu alte povestiri si alti eroi traitori în acele vremuri. Amenajat cu tot specificul unui interior de epoca, HANU ANCUTEI se întipareste puternic în amintirea vizitatorilor sai, carora le ofera ospitalitate.

Asemenea pasarii Phoenix, Hanu Ancutei a renascut, pastrand parfumul de odinioara. Hanu Ancutei este un spatiu al povestilor, oaspetii traiesc "la modul Canaanului, ospatând numai cu carne fripta si bând vin, însa dupa o orânduiala care cere initiere". Aici fiecare povesteste cu ulcica în mâna, înca din timpul Ancutei celei de demult "de când tin eu minte, înca de pe vremea Ancutei celei de demult, am luat obiceiul sa întemeiem sfaturi si sa ne îndeletnicim cu vin din Tara-de-Jos. Gustând bautura buna, ascultam întâmplari care au fost. Socot eu, ca nu se mai gaseste alt han ca acesta cat ai umbla drumurile pamantului. Asa ziduri ca de cetate, asa zabrele, asa pivnita – asa vin – in alt loc nu se poate" remarca unul din povestitorii lui Sadoveanu.

"Vinul este adus de Ancuta in cofaiel plin, cu ulcica mereu noua, inainte ca povestitorul sa isi inceapa istoria, toti vara ulcelele in cofaiel si lautarii canta. Din cand in cand Ancuta aduce de la foc pui fripti in tigla. Când vine musteriul, Ancuta îl întâmpina cu pui fripti în talger de lut si cu pita proaspata." Asemenea existenta tihnita la han s-a perpetuat de-a lungul anilor si se pastreaza cu mare sfintenie si astazi. În acelasi decor, dar o alta Ancuta întâmpina si astazi cu zambetul pe buze oaspetii veniti din toata lumea, cu paine si sare.

Fie sa ramâna un loc vrajit de popas si desfatare sufeteasca pentru calatorii pamântului.

mărime: 2.81 MB